„Ursulețul lui" sau „păturița ei specială" — aceste obiecte banale pentru adulți sunt extrem de importante în psihologia copilului mic. Psihiatrul britanic D.W. Winnicott le-a numit obiecte de tranziție, și iată de ce contează atât de mult.
Ce este obiectul de tranziție?
Este orice obiect (jucărie, pătură, tricoul mamei) pe care copilul îl asociază cu siguranța și confortul casei. În momentele de stres, atingerea sau mirosul obiectului declanșează o reacție fiziologică de calm — cortizolul scade, copilul se liniștește.
De ce funcționează?
Creierul copilului mic nu face bine distincția între simbolul unui lucru și lucrul în sine. Ursulețul este mama, în mintea unui copil de 2-3 ani. Prezența obiectului de tranziție la grădiniță îi oferă copilului o ancoră emoțională sigură.
Cum îl folosim corect?
- Permite obiectul la grădiniță, mai ales în primele săptămâni
- Nu îl folosi ca mită — nu lua obiectul dacă plânge
- Lasă copilul să renunțe singur la el, în ritmul lui
- Dacă se pierde — un mic doliu este perfect normal și sănătos
Majoritatea copiilor renunță la obiectul de tranziție între 4 și 6 ani, pe măsură ce dobândesc alte mecanisme de reglare emoțională.